De-a lungul anilor am tot schimbat telefoane, pot spune că ajunsesem un mini bișnițar. Azi aveam un telefon, a doua zi îl dădeam pe altul și tot așa. Asta a durat cred până când mi-am permis să îmi cumpăr primul telefon nou. Bine, nu vă gândiți că dădusem de petrol în Brașov, “mi-am permis” adică mi-am vândut sufletul către Orange, legându-mă de un abonament mult prea mare pentru bugetul meu dar îndeajuns de mare încât să iau în leasing un telefon ce mi-l doream de mult de la ei.

Oricum nu asta este important, doar că de atunci, datorită înțelegerii mele cu Orange, aproape la fiecare 2 ani domnișorul aici de față își schimba telefonul.

Și revenind, acum 4 ani aproximativ, mi-a căzut cu tronc mărețul și mult lăudatul Samsung Note 20 Ultra și deși nu era o necesitate, eram hotărât să-mi pun cortul în fața magazinului ca să fiu primul care îl atinge și se joaca cu el.

Fast forward, au trecut 4 ani, între timp i-am luat un frate, Samsung Fold 3, dar tot el este mărețul și mult iubitul meu telefon. Pur și simplu nu pot renunța la el, nici nu mai discut de a-l vinde, ca acolo stricăm prietenia.

Acum câteva luni, am fost plecat din oraș, și deoarece îl folosesc conectat la Android Auto, altă funcție nu prea mai îndeplinește, am uitat de el pe bordul mașinii, și se pare că razele solare, geloase pe el, i-au cam prăjit ecranul.

Telefonul vibra, funcționa, chiar mi-a pornit și alarma, doar că ecranul era mai negru ca un băștinaș de pe continentul African. Scuzați, political correctness, era alb închis puternic.

Ok, deși în sufletul meu defilau o turmă de nervi, nu știam dacă să plâng sau să mă enervez, să sumonez toți sfinții sau să-mi iau căpățâna și să joc fotbal cu ea, că pană la urmă era doar vina mea că s-a dus în Valhalla, chiar eram confuz.

După o căutare pe Google, și când am văzut că un ecran nou este 1200 lei, am simțit că a sosit timpul să-mi întâlnesc străbunii, de data asta, mă băteam cu infarctul și AVC-ul, fiecare voia să ia parte la party, însă nici unul nu fusese invitat. Pur și simplu rămăsesem fără aer, moment când mi-am dat seama că trebuie să mă conving pe mine că nu merită reparația.

Și am început prin a-mi explica mie că nu am nevoie de el, că am deja telefon, că este prea scump să îl repar, că de acei bani, pot face altceva și că nu merită să investesc bani într-un telefon care deja are 4 ani.

Vă las pe voi să ghiciți care dintre cele de mai sus a funcționat, între timp, eu a doua zi la prima oră eram la service să-mi repar telefonul.

By admin

2 thoughts on “Când nu te poți despărți de telefon”
  1. Having read your posts. I believed you have given your readers valuable information. Feel free to visit my website YW9 and I hope you get additional insights about Thai-Massage as I did upon stumbling across your site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *