Recent m-a doborât răceala, ca pe orice dac liber în mijlocul verii. Nu spun cu câte suferințe la nivel psihic și fizic s-a lăsat, că aș scrie un roman un pic mai gros ca Biblia, dar după ce mi-am revenit, m-am simțit ca un ghiocel nou născut, un pic gârbovit dar fresh ca vestitorul primăverii.
Dar, în asemenea momente, cum îți anunți antrenorul de fitness că ești la grea suferință și că nu ajungi la sală? Normal că nu o faci în modul tradițional “am răcit, mor aici, ne vedem altă dată” ci începi să construiești un basm în care să te plângi un pic, să stârnești milă, dar în același timp să arăți ce dac liber ești și cum înfrunți tu pericolele de zi cu zi deși ești la grea încercare. Citez din mesajul trimis pe whatsapp
“Să-ți povestesc ultima mea performanță: Am reușit să răcesc din nou vara asta, iar tura asta pe bune. În timp ce tu puneai selfie-uri șmechere de pe plajă, subsemnatul și-a dat seama că începe să îl jeneze gâtul. Bineînțeles, ca orice român sadea am rezolvat problema cu un pahar de vin rece, probabil gradele din vin mi-au dat starea de placebo că am rezolvat problema, ca luni să mă trezesc un picuț înfundat, normal, nu doboară un bărbat așa ceva, deși crede-mă, starea generală era mai gravă și mai dureroasă că nașterea unei femei, îmi făcusem testamentul, predasem cheile de la casă, mășină, datoriile tot…totuși Valhala nu era pregătită pentru un dac liber că mine, așa că ușor ușor cu fervex & shit, pe final de zi am zis “mulțumesc Doamne, mă voi bucură și de ziua de mâine”. Azi, m-am trezit că o rază de soare, și am început să fac ca o privighetoare, cel puțin eu așa consideram, deși la cum tuseam și ce voce aveam, probabil vecinii voiau să mă bage la tulburarea liniștii publice. Oricum, când la micul dejun mi-am mâncat feliuță de pâine cu Sana in vreo 30 de minute, și la un moment dat mă gândeam să îl pun in blender să îl beau că mă durea gâtul de ziceai că azi-noapte eu am fost gagica din “50 de umbre ale lui Grey” și eram schingiuit, am decis să ma duc la medic. Se pare că vocea mea de Florin Salam nu este așa pentru că sunt talentat ci pentru că am puroi pe amigdale, sau cum zicem noi doctorii, amigdalita. Se pare că, corpul meu a decis să se auto-guverneze singur, și fiecare parte face ce îl taie sufletul, deși să fiu sincer eu cred că amigdalele mele fac greva că ne pui la fandări. Anyway, băiatul e pe antibiotice. De fapt romanul acesta a fost scris pentru că, voiam să îți zic că, mâine nu vin la sala. Aș putea veni dar probabil după 2 fandări, la cum respir, o să am nevoie de defibrilator. În principiu până luni ar trebui iarăși să îmi recapăt tupeul și să fiu pe val din nou, dar dacă e ceva, te țin la curent. Scuze de mesajul lung, dar măcar nu te plictisești dacă nu ai somn”.
P.S. 1. Recunosc și pot să fiu răstignit fără milă, dar urăsc fandările din tot sufletul. Dacă ajung vreodată zeul sportului (nu se va întampla niciodată, dar e fain să visăm) aș interzice fandările. Simt că îmi nasc câteodată colonul la cum mă fandez pe acolo prin sală, nu mai spun că transpir de zici că mă aleargă urșii prin Centrul Vechi, și ce îmi distruge spiritul cel mai mult este că nu primesc nici un pic de milă.
P.S 2. Nu am văzut niciodată 50 de umbre ale lui Gri, și nici nu plănuiesc, dar era cel mai apropiat ca idee de starea mea.
P.S 3. Am cel mai tare antrenor și nutriționist!

Sursă imagine: Pinterest
Fandarile sunt viata, de aceea te au trimis inapoi din Valhala🤘
le fac doar de dragul tău!
Your article helped me a lot, is there any more related content? Thanks!