Și a mai început un an de scoală, dacă ar fi să cităm Ministerul Educației, cu “emoție și noi obiective”.
Totuși, aceste texte îmi aduc aminte de momentul când începea școala și pentru mine, și nu erau tocmai “pline de bucurie” pentru că, dimineața începea cu mine agitat, stresat, împopoțonat, încărcat ca un măgar, cu flori, rechizite etc. Pasul următor era să stau în picioare aproximativ o oră cât, directorul, apoi un polițist și la final un ninja bâlbâiau ceva de neînțeles la microfon, în principal pentru că sonorizarea era super proastă. Nu conta că era muson, uragan, ploua sau ningea, stăteai acolo și doamne ferește să fi făcut gălăgie sau să vorbești cu colegii, că îți luai o privire urâtă de la profesori. Cred că dacă le ziceai “vreau să bag cuțitul în Vasile” îți răspundeau “sigur dar să o faci în liniște”. Apoi intram în clasă, fiecare își primea sentința (cărțile) și apoi după câteva cuvinte din partea învățătoarei/dirigintei, rupeam ușa, că deh, de mâine începea scandalul.
Și din păcate următorii ani nu au schimbat nimic. Începând din generală până la facultate, am avut ocazia să învăț din materiale vechi lucruri care nu-mi erau utile, lucruri ce le-am învățat papagalicește de frica notelor mici. Îmi amintesc în facultate când a trebuit să mă duc la practică, ne-a luat la o discuție managerul și primul lucru ce ni l-a zis a fost “uitați tot ce ați învățat în facultate, nimic din ce vă învață acolo nu se aplică aici”, am crezut că face mișto, ne-am convins zilele următoare că avea dreptate.
Dar să revenim, am terminat și facultatea, și acum din perspectiva de salariat, am ocazia să văd de fapt că balamucul primei zile de scoală începe mult mai de dimineață, cu părinții luptându-se să cumpere cele mai frumoase flori pentru profesoare/diriginte/învățătoare, ca ele să le arunce la gunoi la final de zi, ca apoi să-ți iei odrasla de aripă, și să o aduci la școală, acolo mai tragi o ceartă cu unii – alții că nu găsești loc de parcare ca deh, toți au venit cu mașini și vor să parcheze în clasă dacă se poate, și uite cum e ora 10 și tu ești un car de nervi, iar cel mic nu mai înțelege nimic. Apoi fugi la muncă, că mai trebuie și asta, bagi puternic să recuperezi.
Prima zi de scoală ar trebui să fie un motiv de bucurie, ar trebui să fie ceva care să aducă bucurie și speranță atât copiilor cât și părinților. În locul veșnicelor și plictisitoarelor introduceri, de ce nu se organizează un eveniment la care este invitat să vorbească cineva care le poate da anumite sfaturi utile copiilor? Cineva care a realizat ceva, nu un director pus de partid sau un preot care vorbește de niște lucruri care nu interesează pe nimeni, în special pe copii.
În vreo 20-30 de ani, poate poate o să vedem o schimbare…sper!

Sursă imagine: Facebook
For anyone who hopes to find valuable information on that topic, right here is the perfect blog I would highly recommend. Feel free to visit my site FQ4 for additional resources about Entrepreneurs.